Curs Prim Ajutor

CURS DE PRIM AJUTOR

Primul ajutor reprezintă un complex de măsuri de urgenţă şi se aplică în cazul accidentelor înainte de intervenţia cadrelor medicale.

Pentru obţinerea rezultatelor dorite în acordarea primului ajutor, salvatorul trebuie:

  • să cunoască toate regulile de acordare a primului ajutor;
  • să-şi păstreze calmul, să fie eficace şi rapid în luarea deciziilor şi măsurilor de acordare a primului ajutor.

Conducătorul auto care constată existenţa unui accident soldat cu victime are următoarele obligaţii:

– să oprească imediat la locul accidentului;

– să îndepărteze persoanele curioase;

– să folosească trusa de prim ajutor;

– să ceară ajutorul persoanelor din jur (dacă se află la faţa locului, este de preferat o persoană calificată);

– să debaraseze victima;

– să poziţioneze victima în funcţie de leziunile pe care le prezintă;

– să îndepărteze obiectele vestimentare (curele, cravate, bretele, corsete) ce ar putea împiedica sau îngreuna respiraţia şi circulaţia normală a sângelui;

– să stabilească priorităţile de acordare a primului ajutor (stop cardio-respirator, hemoragie, fracturi);

– să trateze rănile şi arsurile, dacă este cazul;

– să evite manevrele inutile ce pot agrava starea victimei;

– să apeleze la cea mai apropiată unitate sanitară cu sprijinul medical de urgenţă;

– să asigure transportul victimei la spital;

– să urmărească pe timpul transportului funcţiile respiratorie şi cardiacă ale victimei, precum şi oprirea hemoragiilor;

– să comunice cadrelor medicale ora producerii accidentului;

– să comunice cadrelor medicale ce măsuri de prim ajutor s-au acordat;

– să comunice cadrelor medicale ora şi minutul aplicării garoului;

– să comunice cadrelor medicale medicamentele administrate;

– să comunice cadrelor medicale dacă au apărut schimbări importante în starea victimei, comparativ cu momentul producerii accidentului; – să comunice cadrelor medicale dacă s-a produs decesul şi ora la care a avut loc;

– să anunţe organele de poliţie;

– să se întoarcă la locul accidentului în cazul în care a însoţit victima la spital;

– să indice organelor de anchetă, cât mai exact, locul victimei şi al vehiculului, dacă acestea au fost deplasate între timp;

– să nu şteargă urmele existente, care pot constitui dovezi judiciare;

– să prezinte organelor de anchetă martorii prezenţi în momentul producerii accidentului.

TRUSA DE PRIM AJUTOR

Trusa de prim ajutor trebuie să conţină următoarele produse:

INSTRUMENTAR

  • foarfece – 1 buc
  • dispozitiv pentru respiraţie gură la gură – 1 buc
  • pipă Guedel pentru adult – 1 buc
  • pipă Guedel pentru copil – 1 buc

MATERIALE SANITARE

  • plasture – o rolă
  • leucoplast – o rolă
  • comprese de tifon sterilizate – 5 pachete
  • faşă tifon – 5 bucăţi
  • bandaj triunghiular din pânză – 1 buc
  • vată medicinală sterilizată – 20 g
  • garou – 1 buc
  • mănuşi de unică folosinţă – două perechi

MEDICAMENTE

  • soluţie dezinfectantă cu alcool sanitar – 1 buc
  • pansament cu rivanol – 5 buc

MATERIALE DIVERSE

  • ace de siguranţă – 6 buc
  • broşura cu instrucţiunile de prim ajutor – 1 buc
  • listă conţinut trusă sanitară

STOPUL CARDIO-RESPIRATOR

  • Respiraţia şi circulaţia sângelui prin vase reprezintă cele două funcţii vitale ale organismului. Stopul cardio-respirator reprezintă încetarea acestor funcţii.
  • Repunerea în activitate sau susţinerea respiraţiei şi a circulaţiei accidentatului se realizează prin manevrele de resuscitare cardio-respiratorie.
  • Reanimarea victimei trebuie să se facă rapid, eficient şi să fie continuă, inclusiv pe timpul transportului, până la reluarea funcţiilor vitale.

Stopul respirator reprezintă oprirea bruscă a activităţii pulmonare.

Semne de recunoaştere:

• diminuarea sau oprirea mişcărilor respiratorii;

• învineţirea tegumentelor, în special a feţei;

• puls rapid;

• pierderea cunoştinţei.

Resuscitarea respiratorie se poate efectua prin:

• metoda respiraţiei artificiale gură la gură;

• metoda respiraţiei artificiale gură la nas, dacă nu se poate deschide gura victimei.

Primul ajutor în stopul respirator:

– scoaterea victimei din vehicul şi deplasare într-un loc care să permită acordarea primului ajutor;

– poziţionarea victimei pe spate, cu umerii ridicaţi, folosind un material moale rulat sub omoplaţi;

– poziţionarea salvatorului este în genunchi, lateral dreapta de capul victimei;

– hiperextensia capului;

– eliberarea căilor respiratorii de eventualii corpi străini cu ajutorul indexului mâinii drepte, înfăşurat într-o bucată de tifon;

– împingerea mandibulei înainte pentru eliberarea orificiului glotic;

– aplicarea unui material de protecţie (tifon) pe faţa victimei;

– presarea nărilor (cu mâna stângă) pentru a împiedica refularea aerului;

– efectuarea insuflaţiei – salvatorul inspiră adânc, aplică gura peste cea a victimei, astfel încât să o cuprindă în totalitate şi insuflă aerul în plămânii acestuia, apoi se retrage şi eliberează gura şi nasul victimei, aşteptând ca aerul să iasă din plămânii victimei;

– controlul eficacităţii manevrei se face prin observarea mişcărilor cutiei toracice repetarea insuflaţiilor (14-16 pe minut la adult, 20 pe minut la copil);

– transportul victimei la spital;

– pe timpul transportului se vor urmări mişcările respiratorii, culoarea tegumentelor, pulsul, starea generală.

Când nu se poate efectua metoda gură la gură, se recurge la metoda respiraţiei artificiale gură la nas. În acest caz, insuflaţiile se vor face prin nările victimei, gura acesteia rămânând închisă.

Stopul cardiac reprezintă întreruperea bruscă a activităţii inimii. Semne de recunoaştere:

• puls slab sau absent la artera carotidă;

• relaxarea completă a musculaturii;

• pierderea reflexelor;

• mărirea pupilelor;

• transpiraţii reci;

• greutate în respiraţie;

• pierderea cunoştinţei.

Resuscitarea în stopul cardiac se face prin masaj cardiac extern.

Verificarea activităţii cardiace se face prin palparea pulsului la artera gâtului sau prin ascultarea bătăilor inimii, punând urechea pe pieptul bolnavului.

Primul ajutor în stopul cardio-respirator:

– scoaterea victimei din vehicul;

– poziţionarea victimei pe spate, pe o suprafaţă dreaptă şi dură;

– poziţionarea salvatorului lateral stânga, în genunchi;

  • efectuarea masajului cardiac se acţionează pe treimea inferioară a sternului, cu podul palmei stângi peste care se aplica podul palmei drepte;
  • Se execută scurt şi energic o presiune astfel încât sternul să coboare cu 4-6 cm spre coloana vertebrală.
  • Se lasă toracele să revină spontan la normal, fără ca mâinile să se ridice de pe sternul accidentatului.

Manevra se repetă cu o frecvenţă de 60/minut.

– masajul cardiac extern se continuă pană la reluarea bătăilor cardiace sau atâta timp cât rezistă salvatorul;

– transportarea la spital a victimei; – pe timpul transportului se vor supraveghea pulsul, respiraţia, transpiraţie culoarea tegumentelor, mărimea pupilelor, starea generală.

HEMORAGIA

Hemoragiile reprezintă pierderea de sânge în afara sistemului vascular. În funcţie de tipul vasului din care curge sângel hemoragiile pot fi:

• arteriale – sângele este roşu deschis şi curge ritmic în plagă;

• venoase – sângele este roşu închis şi curge în valuri;

• capilare – sângele musteşte în plagă.

După locul unde se scurge sângele, hemoragiile se împart în:

– interne – sângele se scurge într-o cavitate închisă;

– externe – sângele apare la suprafaţa corpului în mod direct;

– exteriorizate – sângele se scurge într-un organ care comunică cu exteriorul. Gravitatea unei hemoragii se apreciază în funcţie de cantitatea de sânge pierdut.

Semnele de recunoaştere ale unei hemoragii interne sunt:

• ameţeli

  • transpiraţii reci
  • tensiune arterială scăzută
  • respiraţie accelerată
  • puls rapid
  • frisoane
  • agitaţie
  • convulsii
  • lipotimie
  • dilatarea pupilelor.

Primul ajutor în hemoragii:

• scoaterea victimei din vehicul;

• poziţionarea victimei pe spate, cu capul mai jos decât nivelul trunchiului şi cu picioarele ridicate cu 20-30 cm, pentru a uşura irigarea cu sânge a creierului;

• stabilirea tipului de hemoragie;

• efectuarea hemostazei:

  • prin compresiune manuală la distanţă, mai sus de plagă
  • este corect efectuată atunci când face să dispară pulsul arterial de pe artera pe care o comprimă
  • prin pansament compresiv, care se realizează prin aşezarea unor comprese groase direct pe plaga sângerândă, aplicându-se apoi, direct peste comprese, un bandaj de presiune, care nu trebuie strâns prea tare, pentru a nu opri circulaţia arterială
  • aplicarea unui garou, numai atunci când gravitatea hemoragiei pune în pericol viaţa victimei şi când sângerarea nu poate fi oprită prin alte mijloace.
  • Garoul trebuie să fie suficient de lung pentru a înconjura membrul respectiv de două ori.
  • El se aşează întotdeauna deasupra rănii (între rană şi corp), dar fără a atinge rana. Garoul se strânge, eventual cu ajutorul unui băţ, până când sângerarea se opreşte.
  • Odată aplicat, garoul nu se mai lărgeşte şi nu se mai mişcă.
  • Se ataşează un bilet în care se menţionează ora şi minutul în care a fost aplicat garoul, care nu se acoperă cu alte pansamente.
  • În vederea transportării victimei la spital, aceasta va fi aşezată cu capul mai jos decât nivelul corpului, lateral dreapta sau stânga pentru inconştienţi, iar membrele inferioare vor fi ridicate la 30-45 grade.
  • Pe timpul transportului, victima va fi învelită, pentru evitarea frisoanelor şi, dacă este conştientă, va fi hidratată.

Rana (Plaga)

  • Rana sau plaga reprezintă o întrerupere a continuităţii tegumentului, ca rezultat al unui traumatism, devenind astfel o poartă de intrare a microbilor în organism.

În funcţie de profunzimea lor, plăgile pot fi:

• excoriaţii (zgârieturi);

• superficiale (interesează straturile pielii);

• profunde (sunt interesaţi muşchii, vasele, nervii, diferite organe, oase).

Primul ajutor pentru răni:

• salvatorul se va spăla pe mâini cu apă şi săpun;

• curăţirea, dezinfectarea şi pansarea rănii;

• se curăţă şi se degresează tegumentele din jurul plăgii, întotdeauna de la marginea ei către exterior, folosindu-se apă şi săpun

• se dezinfectează rana cu antiseptice (alcool medicinal, alcool iodat, apă oxigenată)

  • În cazul rănilor profunde nu se vor folosi nici un fel de substanţe dezinfectante, care ar putea pătrunde în interior şi leza organele interne

• nu se îndepărtează nici un fel de corp străin care s-a înfipt adânc în muşchi sau în alte ţesuturi, deoarece se poate declanşa o hemoragie gravă

• peste plagă nu se aplică unguente, prafuri, spray-uri

• deasupra plăgii se aplică comprese sterile (niciodată vată), care se fixează cu feşi de tifon sau leucoplast

• zona rănită se aşează în poziţie de repaus

• se transportă victima la spital.

Entorsa, Luxatia ŞI Fractura

Entorsa reprezintă întinderea forţată a ligamentelor şi capsulei articulare, cu mici rupturi ale acestora, fără deplasarea oaselor din articulaţie. Cele mai des întâlnite sunt entorsele gleznei, cotului, umărului, pumnului, degetelor. Semne de recunoaştere

• dureri la mobilizarea articulaţiei

• umflarea articulaţiei

• sensibilitatea zonei la atingere

• modificări de culoare de la albastru până la negru.

Primul ajutor în entorse:

• peste articulaţie se aplică comprese cu apă rece sau gheaţă

• se aplică bandaje cu scopul de a susţine articulaţia

• victima nu trebuie lăsată să folosească articulaţia respectivă

• nu se va folosi căldura sau compresele cu apă caldă în perioada imediat următoare traumatismului

• transport la spital.

Luxaţia reprezintă ruptura capsulei articulare, a ligamentelor, cu dislocarea oaselor din articulaţii.

Articulaţiile cele mai afectate sunt:

Umărul, şoldul, cotul, degetele, degetul mare de la mână şi genunchiul.

Simptome de recunoaştere:

• deformarea articulaţiei

• dureri la mobilizarea articulaţiei sau imposibilitatea de a o folosi

• modificarea culorii pielii din jurul zonei traumatizate

• sensibilitate la atingerea zonei.

Primul ajutor:

• nu se va încerca aşezarea osului la loc

• zona lovită se imobilizează cu o atelă sau o eşarfă, în poziţia în care a fost găsit membrul

• transportarea victimei la spital.

Fractura reprezintă întreruperea continuităţii unui os.

Fracturile pot fi:

– închise (pielea rămâne intactă)

– deschise (există o rană deschisă până la nivelul osului rupt).

Semne de recunoaştere:

– durere vie, localizată într-un punct fix, care creşte în intensitate la orice încercare de mobilizare a regiunii lezate

– deformarea regiunii

– echimoze

– lipsa transmiterii mişcărilor

– crepitaţii osoase

– impotenţă funcţională

– întreruperea traiectului osului.

Primul ajutor în fracturi:

• dezangajarea victimei

• poziţionarea victimei în funcţie de zona fracturată

• în cazul fracturilor deschise, se face hemostază, iar rana se acoperă cu o compresă sterilă mai mare, fără a se încerca să se împingă bucăţile de os ieşite în afară

• imobilizarea provizorie a fracturii cu ajutorul alelelor, care trebuie să fie suficient de lungi pentru a fixa atât articulaţia de deasupra, cât şi cea de dedesubtul osului rupt

• nu se încearcă în mei un fel reducerea fracturii, adică aşezarea oaselor în poziţia ior normală

• atelele vor fi capitonate cu bucăţi de pânză, prosoape sau pături, ce trebuie aşezate între atelă şi pielea zonei rănite

• atelele nu se leagă prea strâns, astfel încât legătura să oprească circulaţia.

  • O atenţie deosebită trebuie acordată fracturilor de coloană vertebrală şi în special fracturilor de la nivelul gâtului. În acest caz, victima nu trebuie mişcată în absenţa personalului calificat, decât dacă se află în pericol de moarte (incendiu, explozie etc).
  • Orice mişcare a capului, în faţă, în spate, la stânga sau la dreapta poate avea drept consecinţă paralizia totală sau moartea! In cazul fracturilor cervicale, pot exista următoarele simptome:

• leziune la nivelul capului

• dureri de cap

• gât ţeapăn

• imposibilitatea de mişcare

• imposibilitatea de a mişca anumite părţi ale corpului

• senzaţii de furnicături în mâini sau picioare. Dacă victima trebuie mişcată din pricina pericolului vital:

– imobilizaţi gâtul cu un prosop rulat, cu diametru de aproximativ 10 cm, strâns lejer în jurul gâtului, având grijă ca legătura să nu stânjenească respiraţia

– victima va fi aşezată pe o targa tare (scândură, uşă), suficient de lungă şi de lată, în aşa fel încât corpul să nu se îndoaie sau să se mişte lateral

– dacă există posibilitatea, targa se leagă de corpul victimei la nivelul frunţii şi pe sub subsuori, iar pe laturile corpului se vor aşeza prosoape rulate, pături, haine sau orice alt obiect potrivit, pentru a preîntâmpina orice fel de mişcare laterală a capului sau gâtului.

-Dacă victima trebuie transportată la spital de altcineva decât de personal calificat:

– victima trebuie transportată întinsă la orizontală, cu faţa în sus, pe o suprafaţă plană şi dură (vehicul cu platformă)

– corpul victimei trebuie mutat ca un tot imobil, susţinând capul, gâtul şi trunchiul în poziţia în care a fost găsită victima

– în jurul gâtului şi capului victimei se aşează prosoape rulate, pături sau haine, pentru a preveni orice mişcare

– dacă e posibil, corpul victimei se leagă de suport.

ARSURILE

  • Afecţiunile cauzate de arsură întregului organism sunt determinate direct de mărimea suprafeţei arse, profunzimea arsurii şi modul de evoluţie a leziunii locale.

Clasificarea arsurilor În funcţie de întinderea arsurii:

– arsuri uşoare, sub 15% din suprafaţa corpului

– arsuri între 15-30% din suprafaţa corpului pot genera şoc

– arsuri critice între 30-40% din suprafaţa corpului

– arsuri letale peste 40-50% din suprafaţa corpului.

După profunzimea arsurii:

– gradul I – congestia pielii, durere, edem

– gradul II – flictene cu conţinut limpede transparent, edem, durere

– gradul III – flictene cu conţinut sanguinolent, edem, durere

– gradul IV – escară dermică totală, pielea pare albită sau carbonizată, fiind distrusă în întregime.

Primul ajutor în arsuri:

– scoaterea victimei de sub influenţa agentului cauzal

– stingerea flăcărilor prin învelirea victimei cu o pătură

– nu se vor îndepărta resturile de haine de pe zonele arse

– resuscitare cardio-respiraiorie, dacă e cazul

– zonele arse se acoperă cu pansamente groase şi sterile (tifon)

– arsura va fi spălată cu apă din abundenţă numai în cazul arsurilor chimice

– nu se aplică peste plagă dezinfectante, unguente, prafuri

– pe timpul transportului, victima va fi învelită cu o haină sau o pătură, pentru a se menţine o temperatură confortabilă.

TRANSPORTUL ACCIDENTAŢILOR

Evacuarea persoanelor accidentate din/de sub autovehicul trebuie să fie cât mai rapidă şi corect executată.

Această acţiune se va face prin ridicare (nu tragere sau împingere), astfel încât capul, gâtul şi trunchiul victimei să fie menţinute, pe cât posibil, în acelaşi plan.

Numai în acest fel se va evita agravarea leziunilor existente sau/şi apariţia altora.

Regulile pentru efectuarea unui transport corect sunt:

• dezangajarea victimei să se facă astfel încât capul gâtul şi trunchiul să se menţină în acelaşi plan

  • manevrele de resuscitare cardio-respiratorie vor fi continuate şi pe timpul transportului

• victima să fie transportată numai după ce a fost obţinută redresarea funcţiilor vitale

• poziţia victimei pe timpul transportului va rămâne identică cu cea în care i s-a acordat primul ajutor la locul accidentului

• capul victimei va fi aşezat către direcţia de deplasare

• poziţia tărgii va fi obligatoriu orizontală

• şoferul autovehiculului care transportă victima va evita frânările şi efectuarea virajelor bruşte.

Poziţionarea victimei în funcţie de starea generală şi rănile existente:

• poziţie de repaus (răniri, luxaţii, entorse, fracturi închise)

• pe spate, cu capul mai jos decât nivelul trunchiului şi al membrelor inferioare, care vor fi ridicate la 30-45 grade (hemoragii mari)

• pe spate (stop cardio-respirator)

• şezând (fracturi de antebraţ, mandibulă, maxilar)

• semişezând cu spatele sprijinit (fracturi de coastă când victima este conştientă)

• lateral, pe partea bolnavă (victimă inconştientă cu fractură costală)

• orizontal, pe o parte (fractură craniană)

• pe spate cu corpul lateral (inconştient, cu fractură de coloană vertebrală)

• pe spate (fractură de coloană vertebrală).

Vezi si:„Cursuri de Legislatie Rutiera care pot fi Printate”



Comments are closed.